Dincolo de a fi un spectacol, dansul dervişilor rotitori este un moment de înălţare spirituală, având puternice rădăcini religioase şi culturale. Învârtindu-se în jurul propriului ax pe sunete venite parcă din alte dimensiuni, dervişii ating extazul. Mişcările lor sunt poezie, muzică şi dans, prin care sufiţii cred că îl pot întâlni pe Creator în timpul vieţii pământene.
Dervişii rotitori sunt parte a Ordinului Mevlevi, sectă sufistă apărută în secolul al XIII-lea în Konya, Turcia. Acest oraş aflat la sud de Ankara este unul dintre cele mai importante centre istorice ale Turciei, fiind fosta capitală a imperiului selgiucid. Potrivit legendelor, în Konya s-ar fi constuit primul oraş de pe Pământ după ce Noe a debarcat cu arca sa. Totodată, în Konya şi-a trăit ultimii 50 de ani de viaţă poetul persan Mevlana (sau Rumi), cel care a întemeiat Ordinul Mevlevi. Poet mistic, Mevlana a predicat în operele sale iubirea şi altruismul. Mevlana considera că Dumnezeu este unul singur, oricum este numit. „Toate religiile vorbesc despre iubire, dar iubirea nu are nicio religie” considera Mevlana.
Membrii sectei lui Rumi erau călugări care trăiau retraşi. Comunicarea lor cu divinitatea se realiza printr-un dans mistic care presupunea rotirea ameţitoare în jurul propriei axe. În timpul acestui dans ei purtau robe albe largi, iar pe cap aveau fesuri înalte. Realizat din bumbac şi lână, costumul dervişilor rotitori are şi câteva simboluri. Astfel, fesul înalt de culoarea mierii este sugestiv pentru piatra de mormânt, roba albă care se deschide în timpul dansului simbolizează giulgiul, în timp ce mantia neagră la care se renunţă în timpul dansului este mormântul.
În 1925, Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Republicii Turcia, a interzis acest dans, pe care îl considera păgân. Dar acest ritual nu a dispărut total. În 1950, legislaţia mai relaxată a permis ca dansul specific al dervişilor rotitori să poată să apară în public, cu acordul autorităţilor, ceea ce a sprjinit popularizarea lui în zilele noastre.
continuarea pe dailyrenate.ro
