Stagiunea 2021-2022 a Operei Naţionale Române din Iaşi s-a deschis în luna septembrie, până la finalul acestui an calendaristic fiind programate şi câteva spectacole-eveniment.
Detalii despre programul Operei aflăm de la tenorul Andrei Fermeşanu, director artistic al Operei Naţionale Române din Iaşi:
La Opera Națională Română din Iași, ați deschis stagiunea actuală încă din luna septembrie. Recent l-ați aniversat pe maestrul Corneliu Calistru, la împlinirea a 80 de ani și foarte curând va fi aniversarea instituției, 65 de ani de la primul spectacol. Ce evenimente principale vor fi în această primă parte a stagiunii?
Ați descris foarte bine. Așa este. Printre cele mai importante evenimente pe care le avem în programare și care s-au desfășurat la acest început de stagiune, am avut aniversarea maestrului Calistru, o personalitate muzicală recunoscută la scară națională și în același timp, unul dintre cei mai apreciați muzicieni din spațiul ieșean, care a condus destinele muzicale, dar s-a aflat efectiv şi la conducerea Operei Naţionale Române din Iaşi pentru mai multe decenii. A fost o emoție amplificată, cu atât mai mult de faptul că domnia sa s-a aflat la pupitrul dirijoral, deci la 80 de ani a condus minunat această Boemă foarte bine primită de public, ce a avut în distribuție interpreți, pe care, de-a lungul vremii, maestrul i-a format. Urmează aniversarea de 65 de ani a instituției noastre.
De fiecare dată, pe 3 noiembrie se reeditează spectacolul Tosca. În acest an o vom avea invitată în rolul titular pe Cellia Costea. Ne face o plăcere și o onoare s-o avem pentru prima oară în teatru, la colaborare cu noi. Și totodată pentru a împlini acest moment festiv, am pregătit o galerie de fotografii cu cele mai importante personalități muzicale, ce au marcat destinele instituției ieșene, dar și un album foto ce surprinde în imagini cele mai notabile spectacole desfășurate în acești 65 de ani. Seria de spectacole-eveniment, cum le spunem noi, va fi continuată cu spectacolul Traviata, având-o în rolul titular pe celebra soprană Elena Moșuc. Dunmneaei este întotdeauna bine primită acasă și ne bucurăm că în această situație, nu tocmai favorabilă pentru instituțiile de spectacol reușește să fie alături de noi. În același timp, ne propunem o premieră de operetă, este vorba de Sânge vienez.
Dacă lucrurile vor merge bine și nu vom avea evenimente neașteptate, vom avea ocazia, în prima parte a lunii decembrie să prezentăm publicului acest spectacol, în regia lui Alexandru Nagy. Începând de la finalul stagiunii trecute am dezvoltat o serie de parteneriate cu mai multe instituții, în primul rând de spectacole, omoloage și e vorba aici de Ateneul Național din Iași sau Filarmonica de Stat Moldova, cu Institutele culturale francez și german și cu instituțiile de învățământ Universitatea Națională de Artă „George Enescu” și Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă”.
Aceste parteneriate au ca scop conjugarea resurselor logistice și de personal, pentru a realiza evenimente ample. Punctual, la Operă se desfășoară matinee cu diferite coruri din Iași (care, unele dintre ele și-au găsit această existență sub cupola instituțională a Ateneului) sau Orchestra de Tineret a Municipiului Iași, care iată, au ocazia să apară pe o scenă de rangul și de anvergura Operei Naționale și este un prim pas în devenirea lor ca artiști. Este un prim pas, pentru că de aici, prognoza pentru aceste matinee în viitorul mediu este ca împreună să putem realiza spectacole sincretice.
Avem o altă inițiativă, presupune folosirea altor spații decât sala mare de spectacole a Teatrului Național și a Operei Naționale Române din Iași și aici ne referim la Casa de Cultură a Studenților și la Ateneul Național Român din Iași, unde am exportat, dacă putem spune așa, anumite spectacole care se pretează dimensiunii și dispunerii acestor săli. Deci, nu vom avea acolo nici Aida, nici Lacul lebedelor, dar acele spectacole care se încadrează în sălile amintite vor fi prezentate publicului și cu ocazia aceasta încercăm să a ajungem la un public care poate nu e prezent în sala de spectacol a Operei, să creștem cu această ocazie numărul de spectacole și, implicit, veniturile proprii. Deci, nu este o inadvertență între specificul genului de operă și sălile menționate, ci dimpotrivă, o adăugare a tot ceea ce avem deja programat la sediu.
Citește continuarea AICI
