Continuă ediția din acest an a Turneului „Stradivarius”, susținut de violonistul Alexandru Tomescu și de pianistul Josu de Solaun. Cei doi oferă publicului un program dedicat în totalitate Simfoniei a IX-a de Ludwig van Beethoven, într-un aranjament semnat de Hans Sitt, program ce va putea fi ascultat și mâine, 10 august, pe scena Sălii Radio.
Ce v-a determinat să alegeți Simfonia a IX-a de Beethoven pentru programul acestui turneu?
A fost o multitudine de motive. O să le enumăr aici, nu neapărat în ordinea importanței. În primul rând, 2020 ar fi trebuit să fie un an Beethoven – erau programate foarte multe integrale ale simfoniilor, ale sonatelor, ale altor lucrări ale sale – și, cu toate eforturile muzicienilor, s-a cam ales praful de această mare sărbătoare beethoveniană. Așa că, cu forțele proprii, noi am încercat să redăm publicului măcar o parte din moștenirea asta.
Apoi, alegerea Odei bucuriei, Simfonia a IX-a, a fost și motivată de perioada pe care o traversăm; pentru că, după un an și mai bine de distanțare socială, de alienare spirituală, am simțit că este nevoie de exact acest mesaj al Odei bucuriei, al versurilor lui Friedrich Schiller care preamăresc bucuria de a fi prietenul cuiva, de a fi oamenii împreună. Sigur că acum trebuie să respectăm toate normele acestea sanitare, dar prin intermediul muzicii suntem totuși împreună. Suntem împreună în sala de concert – este un privilegiu, o bucurie extraordinară!
Nu în ultimul rând, nu a mai cântat nimeni în România această transcripție pentru vioară și pian semnată de Hans Sitt; așadar, o lucrare în premieră, o lucrare extrem de dificilă. Într-atât de dificilă, încât am putut să o pun în repertoriul turneelor Stradivarius, unde în anii trecuți am abordat mari integrale ale viorii solo, integrale de vioară și pian ș.a.m.d. O dificultate într-adevăr uriașă, aș putea spune, și prin prisma încărcăturii emoționale a acestei lucrări, dar și prin prisma duratei – aproape o oră și 20 de minute de concentrare, de trăire extrem de intensă a muzicii, pentru că Beethoven aici nu se joacă, nu glumește absolut deloc. Eu cred că este un aranjament ideal, în sensul că, desigur, există și aranjamente pentru pian solo sau pentru două piane, unele dintre ele semnate chiar de Franz Liszt și alte nume mari… Însă aici avem de-a face cu o combinație, cred eu, ideală între sunetul viorii care poate să preia toate vocile cordarilor din orchestră plus vocile corului – vioara fiind mai apropiată de sonoritățile vocii umane; iar cu sprijinul pianului, evident, avem tot ambitusul orchestrei și toată această polifonie pe care o presupune simfonia.
Nu aș fi putut duce la bun sfârșit acest proiect fără ajutorul prietenului meu, partenerului meu de turneu, pianistul Josu de Solaun, care face o treabă extraordinară în acest concert.
Citește tot interviu pe Radio România Muzical
