A treia oară la București, în Festival, Ralph Evans – vioara I a Cvartetului „Fine Arts” – este foarte bucuros că are ocazia de a descoperi o nouă lucrare de Enescu: Cvintetul cu pian în Re major, scris în 1896.
Pare incredibil că vă apropiați de patru decenii de când faceți parte din Cvartetul „Fine Arts”…
R.E.: În acest an, Cvartetul „Fine Arts” aniversează 75 de ani de activitate iar anul viitor eu voi împlini 40 de când sunt membru al ansamblului… Sună puțin înfricoșător…!!!
Este o viață de om!
R.E.: In mod cert este o întreagă viață! Sper că am luat atunci o decizie corectă căci iată că mi-a marcat existența.
Este greu de imaginat cum un astfel de ansamblu cameral a reușit să aibă o asemenea longevitate – trecând, în mod logic, prin diferite componențe dar păstrând același sound, același nivel de profesionalism, aceleași coordonate stilistice…
R.E.: Ar trebui specificat de la bun început ceva: chiar dacă acest cvartet are vârsta de 75 de ani, a avut de-a lungul istoriei sale doar doi interpreți la vioara I. Cvartetul a fost „fondat” în 1946 de către Leonard Sorkin și, atunci când el s-a stins la începutul anilor 1980, am fost invitat să mă alătur acestui ansamblu, preluându-i locul iar de atunci am rămas primul violonist al cvartetului. Se poate vorbi astfel despre o anumită continuitate (cel puțin în ceea ce mă privește!) și un fel de stabilitate a formației prin această constată. Este adevărat că au mai fost câteva schimbări în componență de-a lungul timpul – este ceva care nu se poate evita atunci când un cvartet a ajuns la o asemenea vârstă: de exemplu, violoncelistul alături de care am cântat peste 30 de ani – Wolfgang Laufer, care era de fapt chiar născut în România – a murit acum aproape 10 ani… Când un asemenea ansamblu rezistă atât de mult în timp, se mai întâmplă ca oamenii să moară sau să se îmbolnăvească… Se întâmplă… Dar, din fericire, măcar în privința viorii I a existat această stabilitate și – în general – s-au creat strânse legături între membrii cvartetul de-a lungul anilor.
Ați mai fost în România în trecut și îmi amintesc că ați interpretat și Octetul de Mendelssohn împreună cu Cvartetul „Voces”!
R.E.: Aceasta este a treia noastră vizită în România: prima oară a fost în 2003 și atunci am cântat și Octetul de Mendelssohn. În 2011 am revenit în cadrul Festivalului „Enescu”, așa că acum este a 3-a oară când avem recitaluri aici.
Aveți în program acum o lucrare scrisă de George Enescu pe când era foarte, foarte tânăr – avea doar vreo 15 ani!
Citește tot interviul AICI
