În 1 și 2 septembrie, de la ora 16.30, la Ateneul Român, în cadrul seriei Concerte și recitaluri Joshua Weilerstein se va afla la conducerea Orchestrei de Cameră din Lausanne. Cu aceste concerte, dirijorul american își încheie mandatul de Director Artistic al apreciatului ansamblul.
J.C. În programul concertului din 1 septembrie, de la București avem Beethoven și Enescu. Cum ați descrie acest program?
J.W. În esență lucrările lui Enescu sunt cunoscute de publicul din România … Știu că octetul este scris de un tânăr în vârstă de 19 ani și este un lucru absolut extraordinar pentru că a putut să creeze o astfel de piesă. Pe de-o parte este tinerețea lui pe de altă parte perioada în care a fost scrisă, anul 1900. Enescu a fost inaintea timpului său. Și Beethoven a fost, întotdeauna, înaintea timpului său… Beethoven a fost întotdeauna un revoluționar, împingând lucrurile înainte. Și concertul op.61 pentru vioară, chiar dacă este o piesa standard pentrut muzicieni, a fost surprinzătoare pentrut publicul din timpul acela, așa că, da, cred că cele două lucrări merg foarte bine împreună.
J.C. Octetul de Enescu este o lucrare camerală. La București o veți cânta într-un aranjament pentru orchestră de cameră. Ce ne puteți spune despre acest aranjament?
J.W. Ceea ce mi se pare interesant este că însuși Enescu a fost entuziasmat atunci când a fost întrebat de un prieten: ce crede despre faptul că această lucrare ar putea fi cântată de un ansamblu de instrumente de coarde? Enescu a răspuns ca așa și trebuia să fie… În 1950, când partitura a fost retipărită Enescu a adăugat o nouă prefață în care a aprobat această opțiune cu condiția ca anumite pasaje să fie încredințate soliștilor. Așa că vom auzi pasaje solistice, de vioară, violă dar și pasaje în care este prezentă toată orchestra. Pasajele de tutti se combină firesc cu cele solistice. Cred că respectă întru totul dorința compozitorului.
J.C. Solistul acestui concert va fi Christian Tetzlaff, unul dintre cei mai importanți violoniști din generația sa. Ați mai colaborat cu el?
J.W. Da, am mai colaborat! Este unul dintre cei mai apreciați muziceni ai lumii. Este un artist creativ, sensibil, se gândește numai la muzică, tot timpul are idei noi,este preocupat de conținutul lucrărilor pe care le cântă, să găsească răspunsuri, să găsească lucruri inedite, să ajungă la esența pe care compozitorul a dorit să o exprime…. deci este unul dintre eroii mei muzicali.
J.C. Programul din 2 septembrie este unul foarte interesant, o combinație de muzică clasică, romantică și contemporană. Cum ați descrie acest program: Mozart, Schumann, Haydn și George Banjamin?
J.W. Mozart și Haydn sunt conectați pentru că au scris amândoi pentru publicul francez. Mozart a călătorit la Paris și practic a scris simfonia nr. 31 foarte repede special pentrut publicul francez. Există și o isorioară nostima despre lucrarea lui Haydn. Se spune că Haydn a fost angajat sa scrie simfonia nr.82 pentru publicul francez și a decis să o scrie într-un stil franțuzesc, cu multă energie, o muzică strălucitoare, captivantă. Urmează lucrările de Shumann și Benjamin care sunt foarte diferite. Concertul op.54 de Shumann este evident mult mai liric decât toate celelalte lucrări din program, dar este una dintre piesele lui irezistibile. Iar piesa lui Benjamin, motivul pentrut care o facem este aranjamentul după Canon și Fugă de Bach. Benjamin fără să schimbe o notă din partitură, transformă cu totul modul în care sună muzica lui Bach, sonoritățile sunt total schimbate. Vreau să fiu clar, nu a schimbat nicio notă, totul a rămas conform cu originalul.
Citește continuarea AICI
