Dirijor șef al Orchestrei Filarmonicii din Bergen din octombrie 2015, Edward Gardner începe în septembrie 2021 prima sa stagiune ca dirijor principal al Orchestrei Filarmonica din Londra. Repertoriul său este axat în egală măsură pe lucrări simfonice și lirice, fiind o prezență constantă pe afișele marilor teatre de operă din lume și conducând timp de un deceniu Opera Națională Engleză (2006-2015).
Maestre Edward Gardner, suntem onorați să vă avem ca invitat în Festivalul „Enescu”, împreună cu Orchestra Filarmonicii din Londra. Luna septembrie este una specială pentru dumneavoastră, pentru că acum va începe prima dumneavoastră stagiune ca dirijor șef al orchestrei londoneze. În concertul de deschidere a stagiunii, pe 25 septembrie, veți interpreta opera în concert Căsătoria de vară de Michael Tippett. Dansurile rituale din această lucrare vor deschide și primul dvs. concert susținut la București. În acest context, îi acordați acestei partituri un rol simbolic? Vorbim despre o muzică frumoasă care spune o poveste despre speranță și reînnoire, ceremonie și dragoste. Putem vorbi despre vreunul din aceste elemente în noua eră în care intră Orchestra Filarmonicii din Londra?
E.G.: Da, este o întrebare foarte bună. Lucrarea are un caracter simbolic pentru mine. Cu toții îi cunoaștem pe Britten și pe Elgar ca fiind mari compozitori britanici, dar cred că este timpul să reevaluăm rolul lui Tippett în contextul muzicii secolului 20 și în perimetrul Marii Britanii. Vorbiți despre reînnoire. Nu m-aș fi gândit în urmă cu 2 ani, când am programat-o, că această reînnoire se va suprapune cu venirea la Festivalul „Enescu” și că voi deschide concertul Filarmonicii din Londra cu această lucrare. Muzica lui Tippett este foarte diferită de cea a lui Britten sau a lui Elgar, ale căror lucrări le vom auzi în Festival. Tippett avea calități de vizionar. Nu folosește același limbaj muzical ca Messiaen, dar se inspiră din aceleași lucruri. Este absolut strălucitor și merge departe în spatele notelor, printre nori, în Paradis.
Dat fiind interesul dumneavoastră special pentru domeniul operei, este posibil ca în următoarele stagiuni ale Orchestrei Filarmonicii din Londra să întâlnim și mai multe titluri de acest fel?
E.G.: Este o altă întrebare importantă. Orchestra Filarmonică din Londra are o frumoasă tradiție de a prezenta opere în concert. În anii trecuți am găsit prilejul de a interpreta diferite genuri muzicale, dar și câteva opere care se pot prezenta foarte bine în concert. Una dintre ele este Peter Grimes de Benjamin Britten, care a fost interpretată și în ediția trecută a Festivalului „Enescu”. Un alt exemplu ar fi Castelul lui Barbă albastră de Béla Bartók, o dramă psihologică care prinde viață mai bine în mintea ascultătorilor decât în orice punere în scenă și cred că prezentarea acestei lucrări va fi unul dintre punctele de vârf ale stagiunii următoare.
În Londra își au sediul numeroase orchestre de prestigiu. Din acest punct de vedere, cum vedeți specificul Orchestrei Filarmonicii ? Ce o deosebește de alte orchestre, la fel de valoroase?
E.G.: Londra are numeroase orchestre, desigur, și cred că Orchestra Filarmonică din Londra are particularitatea de a-și petrece o jumătate sau o treime din an interpretând operă la Glyndebourne. Are flexibilitatea de a interpreta un repertoriu uriaș. Are abilitatea de a a-i acompania pe soliștii din opere într-un mod cât se poate de natural. Cred că această versatilitate este de-a dreptul miraculoasă. Apoi îi sunt specifice și acele nopți de la Royal Festival Hall, cu un public extrem de numeros și cu un număr mare de instrumentiști pe scenă.
Citeșe interviul în întregime AICI
