Pentru mulți oameni, o parte esențială a oricărui regim de exerciții este muzica care îl însoțește. Indiferent de tipul exercițiilor pe care le practicați, cu siguranță aveți o selecție de piese preferate pe care le ascultați în timpul efortului fizic. Alegerea corectă a muzicii poate inspira, energiza și oferi distragerea necesară. Sportivii de elită din orice disciplină sunt adesea văzuți profund concentrați cu căștile în urechi în momentele dinaintea unui meci sau cursă mare. Ce fel de muzică ne ajută să ne împingem limitele fizice?
Am explorat această întrebare folosind o varietate de metode științifice. Până în prezent, cea mai mare parte a atenției noastre a fost asupra diverselor forme de muzică populară, inclusiv rock, dans, hip-hop și R&B, dar recent am luat în considerare beneficiile muzicii clasice ca un ajutor auditiv pentru exerciții.
Ca gen, este ușor de văzut de ce muzica clasică pare a fi trecută cu vederea. Adesea îi lipsește un „groove” ritmic, iar atunci când există versuri, acestea nu sunt ușor de urmărit.
Cu toate acestea, există o frumusețe inerentă și atemporală atașată multor piese din repertoriul clasic, care ar putea justifica utilizarea lor. Gândiți-vă la măreția sclipitoare a Simfoniei lui Beethoven sau la intensitatea Madame Butterfly a lui Puccini.
Deci, cum putem folosi frumusețea unei astfel de muzici și să folosim vârfurile sonore în avantajul nostru în timpul unui antrenament? În primul rând, trebuie să înțelegem care ar fi beneficiile oricărei muzici în contextul exercițiului fizic.
Rolul oricărei muzici de antrenament este să ofere intensitate, să ridice spiritele și, eventual, să facă timpul să treacă puțin mai repede. Oamenii de știință se referă la „efectele disociative” ale muzicii, ceea ce înseamnă că ajută la distragerea minții de la simptomele interne ale oboselii. Lucrările recente de neuroimagistică au arătat muzicii de a reduce conștientizarea exercițiilor. – în esență, părțile creierului care comunică oboseala – comunică mai puțin atunci când ascultăm muzică.
Așadar, o piesă plăcută nu va afecta ceea ce simți atunci când plămânii funcționează la capacitate maximă pe bandă, dar poate influența modul în care faci față acestui efort. În esență, muzica plăcută poate colora propria interpretare a oboselii și poate îmbunătăți experiența exercițiilor.
Nu se oprește însă la sentimente și percepții. Muzica poate avea, de asemenea, un efect „ergogen” sau de îmbunătățire a muncii. Psihologul Mária Rendi a folosit mișcări lente și rapide din Simfonia nr. 7 a lui Beethoven în a major (op. 92) pentru a examina modul în care tempo-ul muzicii a influențat performanța de vâslit sprint la peste 500 de metri. Descoperirile sale au indicat faptul că ambele tipuri de muzică au condus la timpi de sprint mai rapizi în comparație cu un control fără muzică, tempo-ul mai rapid (144 bătăi pe minut) ducând la o îmbunătățire a performanței de 2,0%, iar cel mai lent (76bpm), având 0,6% îmbunătăţire.
Muzica clasică declanșează imaginația și, în general, mărește experiența de alergare, în special atunci când este savurată în tandem cu un peisaj inspirat.
Dar poate că muzica clasică are cel mai puternic efect atunci când este folosită înainte sau imediat după exerciții. Pre-exercițiu, funcția sa centrală este să construiască energie, să evoce imagini pozitive și să inspire mișcare. Piese precum Carele de foc ale lui Vangelis, piesa principală a filmului omonim, cu ritmul său de bază pulsant și legătura cinematică familiară cu gloria, pot funcționa deosebit de bine.
Pentru o aplicație post-antrenament, muzica trebuie să fie calmantă și revitalizantă pentru a accelera revenirea corpului la o stare de odihnă. O piesă arhetipală pentru aceasta este Gymnopédie No. 1 a lui Erik Satie, un solo de pian atemporal care învelește ascultătorul și tratează mușchii obosiți cu un masaj sonor.
Pentru a vă optimiza alegerea muzicii clasice pentru exerciții, este important să vă gândiți la energia care va fi cheltuită în diferite segmente ale unui antrenament. Încălzirea și întinderea vor fi la o intensitate relativ scăzută, iar sesiunea se dezvoltă treptat spre încălzire și revitalizare.
Selectarea muzicii – de orice gen – ar trebui să urmeze în mod ideal calea cheltuielilor de energie într-o sesiune de antrenament (a se vedea lista de mai jos pentru câteva sugestii). La fel, o anumită piesă ar putea fi salvată pentru acele segmente pe care exercițiul le consideră cele mai dificile, cum ar fi cardio de intensitate ridicată.
Schimbați muzica rave pentru Ravel și înlocuiți breakbeat cu o explozie glorioasă a lui Beethoven.
