În perioada 1-5 octombrie vor avea loc ultimele 4 concerte din cadrul Turneului Naţional „Oglinzi”, ai cărui protagonişti sunt chitaristul Costin Soare şi violonistul Valentin Șerban. Acest turneu prilejuieşte şi lansarea a două albume semnate de chitaristul Costin Soare, rod a două proiecte distincte„Oglinzi”.
Domnule Costin Soare, alături de violonistul Valentin Șerban veți susține în perioada 1-5 ctombrie a doua parte a turneului național Oglinzi. Cum ați gândit programul de această dată?
Suntem cu ultimele patru concerte după prima tură pe care am avut-o în august. Este un program pe care l-am mai schimbat, pentru că ne dorim să aducem în fața publicului de la noi și alte piese decât cele cântate în prima parte, astfel că de data aceasta, pe lângă piesele pe care le-am cântat în august, adică Istoria tangoului de Piazzolla, cele Șase dansuri românești de Bela Bartok, deci acestor piese li se vor adăuga de data aceasta, câteva lucrări solo pentru chitară, Variațiunile pe o temă de Mozart de Fernando Sor, Capriciul arab de Francisco Tarrega, pe care îl voi cânta pe o replică de pe o chitară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, așa zisă chitară Torres. De asemenea și în repertoriul cameral am introdus o piesă nouă, o polkă foarte frumoasă, dintr-o sonată în Fa major de Niccolo Paganini, iar Valentin tocmai m-a anunțat că nu va mai cânta Bach, ci o să cânte Sonata a 3-a de Ysaye, deci e aproape un program nou pe care îl prezentăm și care are legătură și cu cele două CD-uri pe care le promovez prin acest proiect.
Prima parte a turneului s-a desfășurat în perioada 13-17 august. Ce ecouri ați primit în urma concertelor susținute?
A fost un public entuziast, fiind și acea perioadă de vară, în care oamenii erau în vacanță și circulau prin acea foarte frumoasă zonă a țării, prin Transilvania de Sud și în zona centrală a Transilvaniei. Am avut un public numeros la mai toate concertele, cu excepția unuia singur, iar cei care au venit la concerte s-au bucurat, atât de programul pe care l-am prezentat firește, cât și de cele două CD-uri.
În turneul pe care îl susțineți împreună cu violonistul Valentin Șerban, știm că dețineți, alături de instrumentul pe care cântați de peste șapte ani, realizat de lutierul Alexandru Marian, o copie după o chitară Torres. Cum ați integrat instrumentul în peisajul turneului?
Da, așa este. Este o chitară cu care am înregistrat o parte din CD-ul Oglinzi, pe care l-am lansat anul trecut. Mă rog, anul trecut a fost doar o lansare online, că nu s-a putut altfel și de fapt, îl lansez cu public anul acesta. Să sperăm că ne va lăsa pandemia să continuăm și cu această a doua parte a turneului. Este un instrument care are o sonoritate aparte, pentru că Torres a fost cel care a pus bazele chitarei moderne. Torres, împreună cu chitaristul Francisco Tarrega, din piesele căruia voi și cânta în acest turneu, ei sunt considerați părinții chitarei moderne. Tarrega, în ceea ce privește tehnica instrumentală și chiar și din punct de vedere muzical, iar Torres este ce care de fapt a adus chitara la dimensiunile, la volumul chitarei pe care o știm acum. Este poate puțin mai mică chitara, interiorul este, să spunem, destul de simplu, are acele raze de lemn în formă de evantai, iar sonoritate este, aș putea spune, specifică acelui sfârșit de secol al XIX-lea, are un parfum inconfundabil romantic.
Continuarea interviului AICI
