Unul dintre cei mai mari pianişti ai celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, apropiat al Marthei Argerich, pianistul brazilian Nelson Freire a încetat din viaţă în cursul nopţii de ieri, 31 octombrie 2021, la vârsta de 77 de ani, la reşedinţa sa din Rio de Janeiro.
Nelson Freire, născut în 1944 în sud-estul Braziliei, la Boa Esperenca, a început studiul pianului la vârsta de 3 ani, a fost îndrumat de Nise Obino şi de Lucia Branco, care s-a format, la rândul ei, în marea tradiţie a lui Franz Liszt. De altfel, Nelson Freire a rămas mereu ataşat în special de repertoriul romantic, câştigându-şi o reputaţie exrtaordinară pentru versiunile sale interpretative date opusurilor din acest perimetru stilistic.
În primul său recital public, la vârsta de 5 ani, Nelson Freire a prezentat Sonata KV 331 de Wolfgang Amadeus Mozart, iar în 1957, la 12 ani primea premiul al VII-lea la Concursul Internaţional de la Rio de Janeiro, în juriu aflându-se şi Marguerite Long. După acel moment a părăsit Brazilia pentru a studia, la Viena, cu Bruno Seidlhofer, profesor şi al lui Friedrich Gulda, printre alţii. În 1964, a câştigat Concursul Internaţional „Vianna Da Motta” de la Lisabona, dar şi Medalia „Dinu Lipatti”. În acel moment cariera sa era deja lansată, 1959 rămânând pentru pianist anul primelor turnee – în Europa, Statele Unite ale Americii, America Centrală şi de Sud, Japonia şi Israel.
Pe muzicianulul brazilian, publicul român l-a putut asculta în cadrul Festivalul „Enescu”, iar în ceea ce priveşte colaborarea sa binecunoscută cu Martha Argerich, aceasta s-a dovedit una de durată, turneele acestui duo dovedind-o – dacă e să ne referim doar la cele din Japonia – în 2003, Brazilia şi Argentina – în 2004 şi în Statele Unite şi Canada, acum 4 ani. În 1999, la celebrarea celor 150 de ani de la trecerea în eternitate a lui Frederic Chopin, Nelson Freire a fost aplaudat, la Varşovia, ca protagonist în cel de-al doilea concert pentru pian al romanticului polonez.
